Cel mai frumos sentiment este atunci cand copiii vin la tine sa ii inveti tenis, nu au pus mana niciodata pe o racheta si peste 1 an deja joaca raliuri peste fileu, participa la turnee, castiga, nu se mai satura de tenis, se bucura cand incepe antrenamentul si se intristeaza cand se termina. Si totusi te gandesti ca in urma cu 1 an habar nu aveau ce sa faca pe terenul de tenis si nu nimereau sa loveasca si ti se pare incredibil ca i-ai ajutat sa descopere jocul si cel mai important placerea de a juca.
Da, se pare ca am 'imbolnavit' cativa ( sa nu intelegeti putini) copii cu acest microb al tenisului. Ma incanta faptul ca dupa antrenamente ei isi mai doresc sa mai joace si decat sa se duca acasa prefera sa bata mingea la perete sau sa mai ramana sa mai joace cu colegul de grupa. Asa eram si eu, exact ca ei...
Si totusi... I-am invatat, joaca, servesc, stiu sa tina scorul, participa la turnee, castiga, pierd... Ce fac cu ei dupa aceea? Da, este greu sa initiezi un copil, mai greu decat sa il iei gata format desi se intampla cazuri cand il iei 'deformat' si trebuie sa corectezi o sumedenie de aspecte tehnice la el insa sa zicem ca toti antrenorii isi fac treaba bine si atunci nu prea exista cazuri de genul. Este important sa reusesti sa il duci si mai departe, de abia ce incepe greul... L-ai invatat tenis acum fa-l sa isi doreasca sa ramana pe terenul de tenis si sa devina un jucator profesionist. Aici e marea provocare !
Imaginile evident sunt tot din arhiva personala. Cei '4 magnifici' sunt o grupa de a mea pe perioada cand erau la initiere, acum sunt avansati si o parte din ei au avut rezultate foarte bune la turneele de rosu si acum au la turneele de portocaliu (Tenis 10). Poza de jos este facuta la un antrenament cand cei mici se distrau strangand mingile si s-au gandit sa faca o inima. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.