Mama, sustinatorul meu numarul 1 !

 Mama... cea care mereu mi-a fost alaturi cand am fost bolnava, cand mi-a fost rau, cand am fost nesigura, cand simteam nevoia ca cineva sa ma asculte, sa ma descarc... Ea mi-a oferit mereu sprijin, m-a ocrotit si mi-a oferit dragostea ei neconditionata.

 Am avut momente cand am vrut sa renunt la tenis, cand nu mai eram motivata si simteam ca m-am pierdut, ca nu mai stiu ce vreau sa fac... iar mama mi-a fost alaturi, m-a incurajat si nu am sa uit niciodata vorba ei "Sa nu renunti niciodata, lupta pana la capat, nu te lasa batuta!". Daca atunci cand eram copil nu prea intelegeam, acum cand m-am mai 'copt' stiu ca are dreptate si ca orice as face, atunci cand imi propun ceva trebuie sa lupt pentru a reusi !

 Sfarsitul anului 2008 a fost unul greu cand am aflat ca mama mea are cancer... Auzisem la alte persoane insa nu mi-am imaginat niciodata ca ma voi afla si eu in situatia aceasta... Pe moment mi-a fost greu sa imi dau seama cu adevarat ce se intampla. A urmat un an greu... Momente cand am crezut ca o voi pierde... Nu vroiam sa cred ca se putea ca ea sa nu mai fie... Nu atat de devreme ! Vroiam ca ea sa fie in continuare langa mine, sanatoasa, sa ma vada cu studiile terminate, la casa mea si sa aiba ocazia sa fie bunica.

 Am de invatat de la ea foarte multe... Cat timp a fost bolnava a dovedit a fi o femeie puternica, stapana pe sine si cu un optimism ce rar intalnesti la alte persoane. A luptat pana in ultima clipa si a reusit sa treaca si peste acest hop si acum sunt fericita ca este bine si cel mai important: ca este langa mine. Ea este modelul meu in viata, ea este mama mea, este prietena mea cea mai buna, ea este calauza mea.