Imi aduc aminte ca aveam 8 ani si mergeam cu tatal meu in fiecare sambata in curtea unei scoli, si jucam tenis . Aveam niste rachete de pe vremea lui Ilie Nastase si mingi foarte uzate. Nu prea stiam noi cu ce se manca tenisul dar jucam din placere. La un moment dat parintii mei s-au hotarat sa ma inscrie la un club sa fac un sport ca sa am activitate, sa nu stau toata ziua in fata blocului. M-au pus sa aleg intre karate si tenis. Intre timp clubul de karate se desfiintase si am ales tenisul. La varsta de 10 ani am intrat pentru prima data pe un teren de tenis adevarat, cu fileu cu mingi noi si cu un antrenor.
Intr-un an am reusit sa recuperez ce altii au facut in 3-4 ani. Din 20 de copii aflati in grupa de initiere am fost singura care a progresat si am fost trecuta la grupa de performanta. Mi-a placut foarte mult, am pus suflet, am avut vointa . Cred ca asta m-a ajutat foarte mult sa progresez si sa ajung la un nivel destul de bun. Pentru mine era o placere sa ma duc la antrenamente. Tin minte ca uneori nu aveam nici un chef sa imi fac temele pentru scoala sau sa invat dar daca imi spunea cineva "hai la un tenis" eram prima care ajungea.
Pentru mine tenisul inseamna foarte mult, nu este doar un hobby ci si telul meu in viata, o modalitate prin care vreau sa imi fac o cariera. Imi face placere sa fiu in fiecare zi pe terenul de tenis si mai ales sa-i invat si pe altii tainele acestui sport nobil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.